Acest site este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Mărire text Micşorare text

Profesionalizarea carierei didactice - noi competenţe pentru actori ai schimbărilor în educaţie
din judeţele Brăila şi Prahova
     Parteneri
Eseuri argumentative ale GT

Curriculum-ul centrat pe competenţe reprezintă cheia succesului şcolar?

Programa şcolară reprezintă documentul curricular reglator care conţine într-o organizare coerentă oferta educaţională a unui anumit domeniu disciplinar, în concordanţă cu statutul pe care acesta îl are în planul-cadru de învăţământ. Este un document ce are în centrul activităţii didactice ideea de programare a demersului didactic către realizarea obiectivelor/ competenţelor concepute ca o focalizare şi o organizare clară a întregului sistem de educaţie în jurul a ceea ce este esenţial să poată face elevii cu succes la sfârşitul experienţei de învăţare.
În primul rând, programa descrie oferta educaţională a unei discipline pentru un parcurs şcolar determinat. În cazul ciclului liceal, proiectarea curriculumului românesc este centrată pe competenţe, ca o continuare firească a opţiunilor privind structura şi finalităţile liceului, pe de o parte, şi a evoluţiilor care fundamentează schimbări importante în proiectarea curriculum-ului, pe de altă parte.
Programa şcolară detaliază elementele obligatorii de parcurs la o anumită disciplină, devenind ghidul fundamental al activităţii cursului didactic. În timp ce competenţele generale evidenţiază achiziţiile fundamentale ale elevului ca urmare a studierii disciplinei din cadrul ciclului respectiv de şcolarizare, competenţele specifice enunţă acele lucruri pe care elevii „pot să le facă”. Ele nu sunt liste de discipline sau de conţinuturi care trebuie memorate. Consider că pentru ca elevii să-şi formeze o astfel de competenţă, este nevoie să-şi dezvolte cunoştinţele relevante, deprinderile necesare pentru a-şi însuşi şi aplica acele cunoştinţe pentru a rezolva probleme, valorile şi atitudinile necesare pentru a „performa” efectiv şi responsabil.
Un alt argument care susţine ideea proiectării curriculum-ului centrat pe competenţe este acela că se instituie o flexibilizare a procesului de predare, atâta timp cât prin competenţe nu se mai prescrie ce trebuie predat, ci ce anume trebuie format la elevi. Libertatea profesorului de a alege/ utiliza un larg inventar de instrumente şi resurse didactice duce la instituirea sa drept organizator al unei experienţe de învăţare relevante pentru elevi. Astfel, problematizarea, lucrul pe proiecte, negocierea devin puncte de reper ale predării. Profesorii trebuie să discearnă, cu simţ de responsabilitate, ce conţinuturi se pretează la situaţiile didactice pe care le creează sau le coordonează. Ei au obligaţia de a interveni creator în materia de predat şi, la limită, de a crea noi conţinuturi. Selecţia şi fixarea conţinutului învăţământului este un act de mare responsabilitate şi presupune respectarea unor indicatori de pertinenţă. Prin respectarea acestor indicatori, se pot preveni unele disfuncţiuni, cum ar fi supraîncărcarea caracterului formativ al activităţilor didactice.
Pe de o parte, procesul de învăţare câştigă în semnificaţie prin raportarea sistematică şi continuă la practicile sociale şi la contextele concrete de exersare a competenţelor dobândite. Transformarea învăţării într-un proces clar orientat sporeşte motivaţia spre acţiune. Competenţele angajează achiziţiile anterioare ale elevului, iar posibilitatea concretă de „a face” anumite lucruri ca urmare a formării competenţei, creşte motivaţia pentru învăţare. Nu se poate trece cu vederea faptul că centrarea pe achiziţiile finale ale instruirii oferă libertatea manifestării şi valorificării diferitelor stiluri de învăţare şi a diferitelor combinaţii specifice intelectului multiplu.
Pe de altă parte, demonstrarea competenţei înseamnă mobilizarea cunoştinţelor corespunzătoare şi a unor scheme de acţiune validate anterior. Acţiunea competentă a individului într-o situaţie dată înseamnă capacitatea de a mobiliza resursele mentale adecvate (cunoştinţe, deprinderi, scheme de acţiune etc.), de a face transferuri de la alte situaţii similare/ relevante şi de a pune „în act” toate aceste resurse selectate la locul şi la timpul potrivit, în cadrul unui exerciţiu permanent de „geometrie variabilă”. Centrarea curriculum-ului pe competenţe face posibilă interdisciplinaritatea, ce facilitează elevilor contextualizarea şi aplicarea cunoştinţelor şcolare în diferite situaţii de viaţă.
În concluzie, competenţele sunt legate de anumite practici sociale, constituindu-se drept răspuns la nevoile concrete ale comunităţii în care funcţionează şcoala, care trebuie să pregătească tinerii să rezolve cu succes problemele vieţii, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin exersarea unor abilităţi, deprinderi etc. Cei care sunt responsabili cu fixarea programelor educaţionale trebuie să se întrebe permanent la ce servesc cunoştinţele incluse în conţinuturi, care este valoarea lor de a accede la noi elemente informaţionale, care este ponderea valorilor educaţionale-scop şi care este ponderea valorilor educaţionale-mijloc – adică a acelor achiziţii care determină discernerea a noi realităţi într-o lume în permanentă mişcare.
BUGHEANU (BARBU) ELENA CORINA / Grupa PH V.1
Profesor de limba şi literatura română, Colegiul Naţional „Nichita Stănescu” Ploieşti

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro
Link-uri utile:
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României